Nu exista scuze, dar exista explicatii. Pana azi am incercat sa ma tin deoparte si sa nu imi dau cu parerea pe un subiect pe care si-au dat deja cu parerea sute de oameni, adica Madalina Manole.
Insa as vrea sa vin cu o continuare la articolul Alexei Plescan care a facut o analiza obiectiva asupra modului in care a tratat presa acest subiect.
Poate ca explicatiile care vin din partea cealalta a baricadei o sa echilibreze balanta. Revin cu fraza de inceput: Nu exista scuze, dar exista explicatii. Inca exista doua mari subiecte care fac trafic, audienta si vanzari: sexul si moartea.
In conditiile in care ca si jurnalist esti acuzat ca nu faci nimic pentru tara asta, ci din contra ca nu iti indeplinesti uneori rolul constitutional sau educativ, atunci gandesti practic. Criza ne-a inrait pe toti, nu e lucru bun, dar asta s-a intamplat. Te cam saturi sa te explici si ii lasi pe altii sa creada ce vor.
Gandim egoist ca nu cumva unii dintre noi, ajunsi in fata lipsei de alternativa sa nu procedam la fel ca Madalina Manole. Asa ca mass media a ales sa mearga pe motto-ul: Scopul scuza mijloacele, atat timp cat e vorba de propria piele.
Ma indoiesc cu multi dintre colegii mei apreciaza sau sunt mari fani ai inmormantarilor live sau ca nu inteleg gravitatea sau tristetea acestui fapt, dar cand muncesc la asta nu o fac din placere, ci pentru ca aduce rating.
E incorect sa blamezi doar o parte a problemei. E ca si intr-un cuplu care se cearta. Foarte rar se intampla ca intreaga vina sa apartina doar unuia. Asa ca nu doar presa e de vina ca recurge la astfel de gesturi, poate de vina sunteti si voi restul care va uitati si faceti audienta. Spun si eu asa, dar revin si la sfarsit cu ceea ce am inceput: Nu exista scuze, dar exista explicatii.
